IV. Activitatea de dialog social (HG nr.314/2001)

pagina principala

- Anii 2001 şi 2002 reprezintă perioada în care a fost elaborată şi implementată legislaţia dialogului social sectorial şi teritorial: H.G. 314/2001 şi H.G. 569/2002 privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de dialog social la nivelul autorităţilor publice centrale (ministere) şi locale (prefecturi mai întâi, apoi şi cu cooptarea preşedinţilor comisiilor judeţene);

- Prin reorganizarea structurii Guvernului la nivelul M.M.S.S.F. în temeiul H.G. 737/3 iulie 2003 a fost creată funcţia de ministru delegat pentru relaţiile cu partenerii sociali, ceea ce denotă importanţa deosebită pe care o acordă Executivul dialogului social şi implicit M.M.S.S.F. în coordonarea acestuia;

- Sub acest aspect a crescut implicarea şi responsabilizarea Direcţiilor de dialog, solidaritate socială şi familie, acestea informează cu promptitudine asupra tuturor tensiunilor sociale incipiente şi se implică în aplanarea acestora, pe cât posibil din faza preconflictuală;

- Principalele obiective şi sarcin ce revin D.D.F.S.S. Satu Mare în dezvoltarea dialogului social la nivel teritorial, sunt:

a) participarea activă la şedinţele comisiilor de dialog social cu consemnarea ordinii de zi, a aspectelor semnificative rezultate din dezbateri şi a principalelor rezoluţii ale întâlnirii;

b) evaluarea stărilor de spirit şi a situaţiilor care pot genera tensiuni sociale în vederea dzamorsării acestora în faza preconflictuală;

c) menţinerea unei comunicări permanente cu secretariatul comisiei de dialog social;

d) participarea la acţiuni organizate de partenerii sociali în vederea unei mai bune informări;

e) lărgirea şi flexibilizarea dialogului social la nivelul întreprinderilor mici şi mijlocii şi la nivelul comunităţilor locale, cu elementele legislative aferente;

f) optimizarea şi eficientizarea dialogului social în formule sui-generis atunci când complexitatea sau ineditul circumstanţelor le impun;

g) concepţia M.M.S.S.F. în privinţa dialogului social este că acesta nu reprezintă numai o cerinţă a structurilor europene în care urmează să accedem ci şi, sau mai ales o necesitate internă a vieţii social-economice din România.